Amintiri din tabara

Cand a scris cineva aici pe site despre o pensiune in Arieseni am zambit si mi-am amintit brusc de zilele in care plecam in diverse tabere scolare. Intr-una din verile cand vacantele mari chiar erau mari si lipsite de griji am ajuns si-n Arieseni, undeva in Muntii Apuseni. Imi amintesc ca eram fascinat de bunatatea oamenilor din zona, de mult verde si mult lemn in jurul caselor si de ( o sa radeti!)…de masinile unor turisti straini pline cu chestii de plus si ajutoare pentru tinerii de prin localitatile din zona. De-aici, de la Bucuresti, mersul catre Arieseni, cu trenul sau cu masina, mi se pare anevoios. Daca aveti copii merita sa-l faceti pentru ca zona este incantatoare iar localnicii ofera cazare si masa la preturi convenabile.

Pentru mine, plecatul in tabara a insemnat debutul in a invata sa calatoresc si sa descopar bucati din Romania. Sunt usor nostalgic dupa varsta si timpul pe care il aveam la dispozitie. Prima tabara a fost undeva in judetul Dambovita – tabara Vanatorul. E tabara de casa daca vreti pentru cei care invata in Targoviste. E un loc izolat, la munte si la numai cateva ore distanta de Cheile Tatarului, Cheile Zanoagei si lacul Bolboci. Din nenumaratele iesiri la Vanatorul imi amintesc un episod petrecut intr-o vacanta de iarna. In tot perimetrul mirosea a rumegus si lemn de brad si tocmai pentru ca pe vreme aia existau sobe, tin minte ca m-am murdarit zdravan participand la transportul si organizarea lemnelor pe camere.

Navodari. Mare, stegulete si macaroane cu branza. Taberele la mare sunt mereu distractive. Mai ales daca pe perioada in care esti acolo nu se intampla vreun incident care sa-i bage in priza pe toti responsabilii locului sau judetului din care ai venit. Am zis stegulete? Erau, imi amintesc, pe culori si se ridicau pe plaja cand aveam sau nu voie in apa. Inainte sa va spun de nesuferitele macaroane as preciza ca mie mereu mi-a placut mancarea in/de tabara. Exceptie, ati ghicit, farfuria cu macaroane cu urme de branza…niste fainoase al caror gust a fost permanent unul dubios. La mare, acum imi dau seama, am bifat si celebrele casute din lemn de la Costinesti si-un hotel amarat si de sindicat in Eforie Sud.

Pentru taberele la Caciulata-Cozia si Calimanesti se potriveste foarte bine secventa aceea funny de pe youtube, cu “e frumos dar nu prea”. Zona e faina dar in 7 zile n-ai cum sa nu te lovesti de plictiseala. Acum stiu ca in zona au mai aparut pensiuni si mici hoteluri cu piscina dar cand eram eu adolescent se bifa o singura excapada la Manastirea Cozia si-n rest, program de voie in jurul hotelului. O sa radeti din nou, dar momentele care mai animau atmosfera se petreceau cand analizam diverse partidele de sah.

O sa imi ziceti ca socializarea si jocurile puerile te salvau mereu de plictiseala in tabere. Just. Ba chiar mai mult, socializarea si jocul de-a convietuitul cu altii, (cu incaltamintea altora in camerea, de exemplu) pe o perioada de timp, au insemnat pentru mine educatie. Inveti multe cand ti se termina banii in tabara sau cand esti personaj in scenele-cliseu cu pasta de dinti. Eu am invatat in tabara sa sun acasa, de la posta, cu taxa inversa si sa cer prietenia la fete, dupa 3-4 hituletze a la “summer is magic” si-o piesa lenta.

La Herculane a fost crunt. Prima ora cand mi-a fost dor de casa. Era iarna si din hotel se-auzeau lupii aferenti padurii din preajma. Nu existau pe-atunci manele ca sa fac glume cu lupii si tin minte ca bruiam zgomotul de-afara, dand mai tare difuzorul galben din camera, pe care mergea doar programul public de radio. In Herculane erau celebrele izvoare care, ca-n povesti, te vindecau de diverse, doar daca reuseai sa nu mori sufocat de-un miros infernal. Este si asta o initiere. Tabara la Herculane a insemnat un duel inegal cu un geamantan si-o peripetie cu autocarul invins de zapada de pe carosabil.

Cand plecai in tabara ii vedeai pe multi dintre profesori in calitatea lor de oameni. Nu le intelegeai disperarea atunci cand grupul se imprastia in tot trenul si aveai numai cuvinte de admiratie in legatura cu camerele lor mai mari, mai frumoase si mai curate.

Nu am pierdut niciodata nimic in tabara, nu mi-am rupt mana sau piciorul, nu mi-a furat nimeni nimic, nu mi-a fost rau pe autocar si nu am regretat niciodata cele 7-10 zile de plecat de-acasa. Ok, n-am fost niciodata intr-o tabara de inot sau cu scoala, in strainatate. Astea erau mai scumpe dar nu neaparat cele mai atractive. Azi, parintii cauta tabere tematice si pline de ateliere. Pentru noi conta sa mearga si tipa de la a VIII-a D si sa avem cel putin la fel de multi bani de buzunar ca restu’ celor din gasca.

Tu, unde si cum ai fost in tabara?

by Bogdan

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *