Am fost “unde cad midiile pe casa”

Exista desert cu midii! De fapt, exista extaz dintr-o nebanuita combinatie de midii cu mere si frisca. Dar puteti incerca si o frigaruie de midii cu…cocos. Acum cred ca ne-am dat de gol si e momentul sa recunoastem ca am fost in Bulgaria, la ferma de scoici de la Dalboka. Si bine am facut ca am fost la Dalboka! Da, semn de exclamare si felicitari, pentru ca nu exista loc mai bun pentru a lega o prietenie lunga si de durata cu midiile, decat la o masa din lemn, pitita intr-o groapa, scobita de perseverenta valurilor Marii Negre.

La Dalboka noi am ajuns cand ne intorceam de la Balcik (oras care merita si el o poveste pe site). Am intrat in Kavarna si la iesire din oras am facut dreapta. Confirmarea ca suntem pe traseul cel bun am primit-o de la un mini-indicator albastru pe care scria Dalboka. Dupa vreo 5-6 km am facut iar dreapta spre mare, pe un drum ingust, de beton, care te pregateste practic pentru masa rustica de la ferma. Drumul asta coboara abrupt catre ferma de scoici iar marea echilibreza situatia si iti linisteste sufletul si privirea.

Mangaiem mesele de lemn, semn ca suntem pregatiti sa gustam roadele naturii. Papilele ne sunt trezite apoi de o tuica de gutui, plecata parca din dealurile romanesti pentru a se odihni pe litoralul vecinilor. E galbena si limpede si ne deschide apetitul. Incepem cu elementul marii, un bors de peste care surpinde placut prin aroma de suc si coaja de lamaie dar si prin faptul ca e cremos ca o ciulama. Hitul zilei este sosul dulce picant al midiilor comandate de prietenii ce ne insoteau.

Apar apoi midiile rasfatate in frunze de telina, cele cu rosii, prune si nuca cat si cele imbalsamate in vin alb. Midiile fac legea gustului si se fac frate si sora cu cascavalul topit, cu rosiile proaspete, cu ardeiul gras, cu merele rase si calite, cu nuca de cocos si chiar cu frisca.

Nu-i putem aplauda si aclama pe bulgari caci mainile ne sunt scufundate in oalele care gem de midii insiropate, iar gura se deschide doar pentru fructele marii. Ni se citeste in mod sigur in priviri satisfactia. Si marea e atat de calma de parca intelege ca avem nevoie de tihna pentru a ni se aseza, cu baldetete, mancarea in stomac. Platim ospatul si infruntam la pas panta ce am nesocotit-o la venire. Respiram un aer rece si sarat si lasam sa cada peste noi noaptea din Bulgaria. E mai intuneric si parca mai auster decat la noi, dar masina n-are fiori si-alunca pret de 60 de minute pana in freamatul din Vama Veche. Suntem acasa si gandurile putin in urma, la ferma de scoici de la Dalboka.

p.s. Pozele din text “e de la ei” 🙂 de la bulgari, de pe site. Revenim in cateva zile cu propriile noastre imagini.

4 Comments:

  1. si pe langa pozele de la fata locului, foarte util ar fi si un google map sau niste coordonate gps 🙂

  2. Pingback: Unde si cum am fost la Marea Neagra | Unde si Cum

  3. Pingback: Unde si cum am fost in 2011 (2) | Unde si Cum

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *