Madrid, a doua prima impresie

  • Rosu, rece si arid vs Verde, cald si efervescent

E pentru a doua oara cand avem ocazia sa ne imprietenim cu capitala Spaniei. Parasim aeroportul si simtim iar, in mod straniu, ca ne va fi greu sa ajungem o stransa legatura cu orasul. E clar, inca nu vibram, nu suntem pe-aceeasi frecventa, nu ne transmitem nici o emotie…Suntem poate speriati de pamantul rosu pe care l-am zarit din avion. Apoi ne zgarie un pic retina amestecul de arid cu tot ce inseamna reusita in infrastructura.

Madridul il gasim aglomerat si el nu se teme de isprava asta, pentru ca stie ca privirile vor fugi si se vor juca printre cladiri impozante, cu ferestre inalte si balcoane nu generoase dar elegante. Suntem mai indulgenti si cu rosul pamantului arid, cocotat acum pe miile de caramizi. Un rosu care oricum pierde in multe zone lupta cu verdele odihnitor al unor fire de iedera, expansive si impertinente.

Metropola agomerata ne castiga incet. Luam masa de pranz in strada, la o terasa, langa una din sutele de “cafeteria”. Meniul e de 11 euro. Doua feluri, desert si un mic pahar de bere. E bine! Bulevardul se aeriseste pret de cateva minute, aerul este bland si ne poarta gandurile spre Argentina. E toamna dar inca respiram a vara si a vacanta. Gandurile astea ascund o evidenta dorinta de a stoarce ceva mai multa pasiune de la orasul asta.

Coboram spre inima Madridului. La metrou miroase bizar si e foarte aglomerat. Lumea e insa civilizata si sunt foarte multi tineri. Spaniolii sunt vorbareti si chiar galagiosi. O sa radeti dar galagia lor pare fireasca si nu seamana cu aceea intalnita acasa, mai mereu ostentativa. Auzim si fraze muscate in limba romana iar sentimentele sunt amestecate. Cerem indicatii intr-o spaniola aproximativa, combinata cu engleza si onomatopee de frustrare. Suntem multi in grup si nu putem evita conversatiile in limba materna. Nu primim la schimb nici o privire taioasa sau amenintatoare. Scoatem 3 euro pentru doua calatorii! Putin si mult, daca intelegeti unde batem…

Seara orbecaim cam 30-40 de minute in jurul hotelului ca sa gasim un butic, d-ala ca acasa: “magazin mixt, cu de toate” :)) L-am gasit! Un chinez care vinde orice, dar nu alcool. In magazinele chinezilor miroase mereu frumos a bomboane colorate, pe care n-ai vrea totusi sa le mananci…Suntem obositi si facem pace cu orasul. Ne retragem la hotel sa pregatim atacul pentru ziua urmatoare.

***

Dimineata e liniste. In parcuri au pornit tasnitorile de apa iar picaturile ce vin inspre trotuare sunt luate in brate de cativa tineri care alerga. Este aproape ora 11 si ne-apropiem de Palatul Regal. Forfota! Foarte multi turisti. Asiatici, francezi si spanioli. Cei mai multi stau la coada pentru a intra in palat. Poze, poze si iar poze. Intram si noi in aceasta efervescenta si cautam unghiuri in care sa surprindem statuia ecvestra, impozanta, de la intrare. Turistii formeaza parca un cordon in jurul palatului. Cativa dintre ei pozeaza si catedrala din apropiere: Catedrala de la Almudena.





De la Palatul Regal ne pierdem pe nenumaratele strazi pietonale care urca si se-ncurca intr-un fel de Lipscani al Madridului. Ajungem pana la Puerta del Sol. Ce gasim in drum? Cafeteria, bodega, librarie, magazin de paine, magazin de suveniruri, teatru, cinema, muzica si rauri de turisti.  Tinerii stau pe langa fantanile arteziene iar cei mai curajosi dintre turisti, care par a fi chinezi, se-apropie si pozeza niste oameni metamorfozati in statuite, adevarate figurine intepenite in piata.


Trecem pe langa o zona in care pare ca functioneaza un bazar si ne lipim cel mai des privirea de vitrinele magazinelor unde sunt atarnate pulpele afumate de porc negru. Aici gasesti jambon (hamon!) proaspat, carnati si muschiulet, adica ceva numai bun pentru serile tihnite in care berea aluneca usor. Seara, dupa ora 5 aproape tot Madridul iese la terasa. Pentru bere si tapas.




Noi nu ne-am apropiat inca de ceasurile serii. Avem in mana harta si o sticla de apa. Ne apropiem de Fuente de Cibeles (in centru orasului, intuim noi), nu inainte de a trage aer in piept si cateva poze, la vederea cladirilor Banco de Espana si Institutul Cervantes. Suntem la doi pasi de cel mai mare parc al orasului: Parque del Ritiro. Nu cautam inca tihna unui parc ci vrem sa simtim viata madrilenilor. Alegem o promenada pe Gran Via, artera pe care o asociem cu Magheru din Bucuresti, pentru ca are sute de magazine si cateva teatre si institutii culturale care si-au facut loc printre reclame, cafenele si magazine de “hamon”.







Cand s-a lasat seara am avut noroc sa iesim din statia de metrou Lavapies. Aici ar fi cel mai autentic cartier madrilen. Este fix ora in care oamenii ies pe strada si ataca terasele. Sunt multi batrani si imigranti. Chinezii si indienii au in zona multe magazine si cineva care a crescut aici imi spune povestea lui Lavapies, cu oamenii aparte, cu convingeri de stanga, vegetarieni sau militanti ecologisti.  La cateva strazi dinstanta se afla Muzeul National de Arta Contemporana – Reina Sofia. Foarte aproape (10-15 min) este si cunoscutul muzeu Del Prado. Acum e prea tarziu pentru intrat la muzeu, dar o sa ne pierdem in cele din urma urma in Parque del Retiro.


Nu ne-am indragostit iremediabil de Madrid, dar parca am reusit sa ni-l apropiem. In trei zile nu putem pretinde ca l-am cunoscut in profunzime. Putem spune ca ne-am facut doar o impresie iar ea suna cam asa: oras placut, european, cu un puternic aer latin si cultural.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *