Elena Popescu: Sulina

Ce să zic, recunosc că m-a dezamăgit concediul în Sulina. Nu spun să nu mergeţi acolo şi nu vreau să dăunez imaginii turismului în acea zonă, dar mi-a lăsat per ansamblu imagine proastă şi nu voi reveni decât cu treburi.
Am ajuns în Sulina oarecum obligată fiind de faptul că soţul meu are un frate ce locuieşte acolo şi cu care nu se văzuse de mult. Eu nu prea eram entuziasmată din start întrucât am mai fost în localitate de câteva ori pe timpul anotimpurilor reci şi am remarcat câteva caracteristici neplăcute: localitatea părea pustie, vântul sufla foarte tăios şi rece şi în consecinţă temperaturile erau mereu cu câteva grade sub cele normale. Plus că au o climă umedă care nu te îmbie să stai în aer, fapt ce se oglindeşte în apetenţa pentru consumul exagerat de alcool al unor localnici.
Însă mi se spusese că a petrece câteva zile de vară în Sulina ar putea fi o adevărată binefacere, atât pentru mine cât şi pentru fiul meu, din punct de vedere al relaxării şi băii de soare.
Zis şi făcut. Ne-am îmbarcat pentru câteva zile şi am ales pentru rapiditatea transportului navele rapide cu preţ de tren rapid dar fără posibilităţi de reducere şi in păcate cu confortul unui tren personal arhiplin.
Am ajuns acolo, ne-am cazat, condiţii bune fără discuţii, mâncare de peşte de toate felurile, gătit în toate stilurile posibile (plachie, saramură, borş, prăjit, afumat). Soare, mare, turişti, chiar mă înveselisem şi mă bucuram de vacanţă împreună cu soţul şi băieţelul de 1 an.
Dar belelele stăteau la colţ să-mi strice vacanţa.
În primul rând marea de la Sulina nu se compară cu marea din Constanţa. Se încălzeşte mai greu şi mai târziu. Plaja o fi ea mai aerisită însă bucăţile de scoici te taie dacă nu eşti atent. Transportul până la plajă- pentru că ai nevoie de transport, fiind vreo 2 km până la plajă, se face ori prost (cu nişte microbuze înguste) ori scump (taxi-urile iau vreo 2.5 lei pe km).
Preţurile se apropie binişor de marile şi consacratele staţiuni de pe litoral, şi aici mă refer la cazare, mâncare, închiriere de şezlonguri şi alte sporturi nautice (aveau nişte caiace pentru copii). Un alt punct negativ: izolarea. Nu poti ajunge decât pe apă sau prin aer la o altă localitate, ceea ce e un mare neajuns. Într-o noapte m-a muşcat o pisică- nu o văzusem şi călcasem pe ea- şi m-am dus la dispensar pentru antitetanos. Doamna a fost foarte amabilă, dar era singură pe tură întrucât spitalul din localitate s-a desfiinţat urmare a reformelor din sănătate. M-am gândit ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi avut o problemă medicală mai gravă.
Colac peste pupăză am prins când eram la plajă o furtună de nisip care mi-a aruncat în ochi tot praful iscat de lucrarile de reabilitare a drumurilor din acea perioadă. Când am încercat să aleg varianta eco de a merge la plajă, respectiv cu bicicleta, m-am lovit de o altă problemă: câinii, în număr mare, dintre care unii chiar au alergat după mine să mă muşte. Pe lângă eternul vânt care îmi îngreuna binişor pedalarea.
Nu vreau să fiu înţeleasă greşit: localitatea nu are nici o vină (poate administraţia), nici locuitorii ei. Însă eu, din motivele menţionate, nu m-am simţit bine acolo.
A, şi să nu uit: orăşelul are 6 străzi paralele, care se numesc strada a-ntâia, a doua, etc. Ce mai, domle, New York de România.

*articol inscris in concursul Motorola Fire

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *