Hanu Nicoleta-Stela: Sinaia, Busteni

As putea zice ca au trecut mai bine de 10 ani de atunci…. Era sfarsit de august, tocmai ne unisem destinele in fata lui Dumnezeu, in fata Sfantului Altar, o zi in care am fost print si printesa. Dupa acest eveniment important din viata noastra, ne-am hotarat sa mergem nicaieri in alta parte decat la noi, in Romania, mai précis la Sinaia. Am calatorit cu trenul, eram tineri si lumea parca era doar a noastra. Dar cel mai important era ca ne iubeam si nimic nu mai conta. Vedeam lumea in roz, totul era frumos. Era un inceput de viata, o viata in doi. Ajunsi la destinatie, nu aveam nimic pregatit, urma sa gasim un loc de cazare. Localnicii ne-au invadat cu ofertele lor, dar in final ne-am hotarat ca e cel mai bine sa stam undeva, la un hotel, singuri, fara sa ne deranjeze cineva. Zis si facut! Ne-am cazat la Hotelul Cerbul din Sinaia, o camera mare, spatioasa, cu baie in dormitor, foarte frumos. Primul lucru pe care l-am facut cand am intrat in camera, am iesit pe balcon si am admirat peisajul. Doamne, cat de frumos era sa vezi muntii imensi, ei erau prietenii nostri.

De dimineata am pornit la drum, vroiam sa ajungem la Busteni. Ajunsi acolo am renuntat la idea de a merge cu telefericul deoarece era vant puternic pe platou. Sotul meu mi-a zis: “Eu vreau sa urcam pe jos, tu ce zici?” Bineinteles ca era o provocare pentru mine, era pentru prima oara cand “excaladam” un munte. Nu era tocmai un traseu usor, drumul Crucii i se mai spune. Nici acum nu imi pare rau ca am facut aceasta calatorie pe jos, prin munti. Aproape de cabana Caraiman am baut apa care izvora direct din munte. Ce gustoasa si rece era! Ajunsi la cabana, se lasase frig, asa ca am comandat o ciocolata calda. Am mancat ceva si apoi iar la drum, ca doar “calatorului ii sta bine cu drumul”.

Acum tinta noastra era sa ajungem la Crucea de pe Caraiman. Zis si facut! Pe drum ne-am imprietenit cu diferiti oameni. Tin minte si acum ca era o mama cu 7 copilasi dupa ea, cel mai mic avea 7 ani! Doamne ce curaj a avut ea sa urce cu totii! De la Cruce am pornit spre “Babele” si “Sfinx”, un traseu relativ mai usor. Cand am ajuns la Babele, a inceput sa ninga. Era prima ninsoare din acel an pentru noi(28 august 2001). Am facut fotografii, am admirat peisajul, iar apoi ne-am hotarat sa plecam spre Sinaia, dar nu prin Busteni, ci tot prin munti am mers pana am coborat in Sinaia. Am ramas cu cele mai frumoase impresii din toate calatoriile pe care le-am facut pana la varsta de 34 ani. Ce poate fi mai frumos decat o vacanta plina de peripetii si sa fii inconjurat de un peisaj fantastic?

*articol inscris in concursul Motorola Fire

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *