Morlova Darius: Costinesti 2011

August 2011, 12-17 – tabara studenteasca la Costinesti
Am ajuns in Gara de Nord. Si asteptam. Si din nou asteptam, dar nu conteaza, pana la urma, urmeaza sa vedem marea pe care am tot asteptat-o… In sfarsit se anunta in difuzoare linia de la care pleaca trenul spre Mangalia. Bucurie mare, mai ca ne pregateam sa aplaudam… Cand vedem ca trenul nu are acelasi numar cu cel de pe biletele noastre! E, de fapt, trenul care trebuia sa plece peste o ora de al nostru. Ei, acum sa nu blamam prea rau CFR-ul ca, pana la urma, asa incetisor, vine de la Arad si al nostru. Este, bineinteles, cum altfel decat plin, ca doar urmeaza week-end-ul cu Sf. Maria. Ne mai trece un pic supararea cand gasim locurile neocupate si chiar ne trece de tot cand vedem cozile de ‘eci de kilometri de pe A2. In fine am ajuns in Costinesti, iar misiunea este sa gasim complexul unde suntem cazati. Grea misiune: nicio harta, niciun indicator, nimeni in stare sa-ti dea vreo informatie, caldura si slalom printre masini, tarabe si turisti. Plus proba de tras de genti daca tot venii vorba de sport. Urmeaza apoi un triunghi de pase (nu cu mingea, ci cu noi) de la un complex la altul si de la un xerox la altul. Dar pana la urma ne atingem scopul suprem al zilei: ajungem la receptie si ne primim camerele.
Despre camera nu am de ce sa fiu ala de cauta nod in papura. E OK pentru o tabara gratuita si pentru un contract semnat de stat: are aer conditionat, frigider, tv, mobila relativ noua (unul din cele doua paturi era putin afectat) si e destul de curat, inclusiv la baie. Dar pana la urma nu suntem aici pentru a sta in camera. A… un alt lucru pozitiv e ca avem iesire direct pe plaja.
Dar daca tot a venit vorba despre plaja… Ha! Pai trebuie poveste aici. In primul rand nu prea mai e, iar unde e (la Obelisc in principal) e acoperita de baietii cu seslonguri . Si mai acoperita de ceva: de alge, ati ghicit (ce-i drept unde sunt seslonguri nu sunt alge, ele sunt stranse printr-un proces elaborat si complet mecanizat si aruncate in sectoarele unde nu sunt seslonguri). Si de gunoaie, nelipsitele gunoaie. Privind partea plina a paharului, printre atatea chistoace si cutii de bere am gasit o moneda de 50 de bani. Dar nu toti romanii sunt lipsiti de civilizatie, chiar nu glumesc, dar se pare ca cei de la salubritate chiar nu au viziunea asta. Si de aceea nu prea au pus cosuri de gunoi, sau unde au pus au adus ditai tomberoanele pentru un cartier intreg. Cat ar fi ele de mari si aceste tomberoane tot se umpleau. Si ce? Ar spune unii ca le mirosea turistilor a shaorma stricata… Daca nu le place sa se duca, domne’, mai aproape de gramezile cu alge ca se acopera mirosurile unul pe altul!
Mancarea… La capitolul asta sta bine Costinestiul. Atat de bine incat se poate desena o harta a preturilor cu cele mai mari langa plaja si cele mai mici spre linia ferata (unde sunt doar duble fata de cele din supermarket). Dar in ideea ca o data vii, nu asta conteaza. Conteaza poate calitatea… mustele care umplu shaormeriile erau adevaratul etalon. Plus maidanezii, pe sistemul: daca la shaormeria asta sunt 4 caini si nu mor, nu murim nici noi. O idee (cam mare ideea) mai scump e la restaurant. Aici calitatea mancarii e (sau pare) mai OK, iar servirea geniala: vine un chelner la tine, apoi vine altul, apoi altul aduce comanda (daca inspiri potential in 20 minute, daca nu intr-o ora), apoi constati (absolut de fiecare data) ca ceva e in plus sau in minus si incerci sa chemi chelnerul (din trei care venisera nu mai gaseai niciunul). Iar in cele din urma foamea triumfa si te apuci sa mananci mancarea care se afla in farfurie fara sa mai comentezi. Si cand esti pe la jumate apare si chelnerul: M-ati chemat?
Discotecile din Costinesti sunt tari, asta stim cu totii. Dar patronii lor nu ne cred pe cuvant ca stim si trimit in fiecare seara “care alegorice”(= dansatoare plictisite incarcate intr-un 4×4) care cutreiera tot Costinestiul exact cand e aglomeratia cea mai mare. Faza asta, plus multitudinea de tarabe (porum fiert, porumb fiert avem), plus “marinarii”care-si cheama turistii sa-i plimbe cu vaporasul (“pentru fete parasite avem plimbari gratuite… haha… pe faleza”) aduc o frumoasa atmosfera “bangladeshana” statiunii.
Daca mai vrei si altceva in afara de plaja si discoteca, ai de ales intre a te da cu jet-sky-ul peste capetele turistilor din apa (asta daca dispui de ceva bani, daca nu se vor da altii cu jet-sky-ul pe capul tau) sau a te duce cu vaporasul pana la epava (nu ratati asta pentru ca la anul s-ar putea sa fie toata la fier vechi).In alta ordine de idei, intr-o zi eu am ales sa ma plimb pe plaja, spre sud. Si ajung la niste plaje destul de salbatice, cu faleze semete si pline de vietati acvatice, dar… din loc in loc… si de nudisti – cam in varsta majoritatea. Si tare faza: ei se uita cu niste ochi la mine, eu incerc sa nu prea ma uit cu niciun fel de ochi si tot asa pana ajungem inapoi in statiune (la urma urmei nu e nici vina lor, nici a mea ca nu sunt indicatoare care sa le ateste prezenta).
Am tot vazut pe sticla ca sunt foarte multi hoti in sezon la mare, dar nu m-am gandit la asta pana n-am auzit-o prin viu grai de la niste vecine carora tocmai le fusese sparta camera. Asa ca in afara ca am stat cu frica tot timpul, cand eram la plaja trebuia sa facem cu randul de paza la cearsafuri cand ceilalti erau in apa. Aaaaaa, politia? Daca ai tupeul sa reclami vreun furt iti spun ca e mai bine sa iti retragi plangerea ca daca nu te vor chema pana la iarna la audieri, iar daca nu te vei duce te vor amenda samd.
Lasam, deci, Costinestiul in urma, cu un gust amar dat de cele mai sus insirate, care ne este indulcit totusi de amintirile legate de cum am petrecum timpul impreuna.
P.S. : La intoarcere n-a mai intarziat trenul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *