Badea Alexandra Mihaela: Amsterdam

Oare cum va fi vremea acolo? Va ploua tot timpul si va fi rece?… Oamenii acolo sunt si ei reci? Poate ca din contra… Poate fumeaza incontinuu si nu ai cu cine sa te intelegi ca ei rad fara oprire… Dar casele de toleranta sunt prin tot orasul? Ca in felul asta prietenul va sta numai cu ochii holbati si cred ca-i dau si una peste ei 🙂 Glumeam… Macar vom sti care restaurante sunt pentru comunitatea gay? Sau vom nimeri in mijlocul lor si ei se vor uita si noi la ei de zece ori mai mirati? Vor fi indicatoarele, meniurile sau ambalajele scrise si in engleza? Sper sa nu ne ratacim pe aeroport si nici pe drumul spre oras… Ce bine ar fi sa stie lumea engleza…
Pe masura ce se apropia plecarea la Amsterdam ma gandeam din ce in ce mai mult la toate aspectele acestea. La toate acestea se adaugau si temerile legate de avion, ca a fost prima data cand am zburat. Da, toata lumea stie ca avionul e mai sigur ca masina, dar totusi esti asa de neinsemnat acolo sus… Si odata urcat nu mai poti da inapoi… In fine, am zis sa nu fiu pesimista, ca la urma urmei la orice ora m-as uita pe cer vad cel putin un avion si nu mai pica… Asa ca a venit si ziua plecarii. Am ajuns cu bine la Otopeni, pentru ceea ce urma sa fie una din cele mai tari experiente. Formalitatile cu documentele de calatorie au mers repede si eram gata de imbarcare. Intodeauna, in viata, exista norocul incepatorului, asa ca am avut parte de cer senin si ne-am putut da seama ce tara frumoasa avem. Am vazut de la mii de metri inaltime Pitestiul natal… Era o ingramadeala de puncte albe, rosi, cenusii intre o pata verde si una albastra… Apoi au urmat Valcea, Muntii Lotrului cu o mica bucata de cer in mijlocul lor (lacul Vidra), Deva, Apusenii si cam gata Romania noastra… Ce mica pare! Ne-am mai bucurat de panorama buna cam pana la Budapesta… Apropo, ce firicel mic si albastru e Dunarea. Apoi ne-au invaluit norii si am tot ramas in ceata pana cand ceasul arata ca se apropie aterizarea. Si deodata ni se dezvaluie printre nori Amsterdamul, pe care l-am traversat atat de jos incat se vedeau si masinile de pe strazi…
Am aterizat! Ma simteam la fel ca astronautii intorsi de pe Luna 😛 Aeroportul Schiphol e de mare cam cat un orasel de provincie de la noi… Dar e foarte, foarte bine organizat. Am ales ca varianta de a ajunge in oras autobuzul, lucru destul de multumitor sub aspect calitate-pret…. Si, da!, suntem in buricul Amsterdamului (Acum ma tot gandesc cum sa povestesc timpul petrecut acolo… Sa va zic asa ca pe poveste cronologica? Mai bine nu :p)
Hotelul. Amsterdamul se bazeaza pe turism si asta se vede la tot pasul. Centrul este presarat cu zeci de hoteluri: pe toate stilurile, de la 2 stele la 5 stele, de la specific mexican la specific polonez, de la hoteluri cu steagul curcubeului pe ele la cele sobre dedicate oamenilor de afaceri. Al nostru se cam incadra la categoria specific italian, lucru care mi-a facut placere (si acum imi amintesc de cornurile de la micul dejun). Cel mai mare avantaj a fost amplasarea: la jumatatea distantei dintre Dam si Muzeul Regal fapt pentru care am evitat pierderea timpului cu transportul in comun.
Locuri. Daca tot am deschis subiectul, trebuie sa va vorbesc putin. Amsterdamul nu e un oras mare, mare in sensul de Londra, Paris sau chiar Bucuresti. Asa ca centrul interesant pentru turisti este o zona cam de 2 kilometri diametru. Insa densitatea de obiective de aici il face sa se compare cu oricare alt oras. Olandezii au fost un popor cu istorie indelungata si glorioasa, muncitori si artisti in acelasi timp. Iar lucrul asta se vede in primul rand daca te gandesti ca Amsterdamul e pe un pamant ce odata a fost al marii. Si parca pentru a aduce aminte de asta olandezii i-au mai lasat marii o particica din orasul lor: canalele. Superbe. Sunt peste tot si constituie adevarate strazi albastre ale orasului pe care circula autobuze (vaporase pentru turisti) si masini private (barci particulare). Am facut turul orasului cu astfel de Canalbus, ca asa-I zice si chiar nu pot spune ca am aruncat niste bani pe Apa Sambetei, pardom Amstelului. Iar pentru a ridica si mai mult valoarea canalelor au fost inconjurate cu parcuri, case deosebite si palate stralucitoare. Unul din aceste palate e actualul Muzeul Regal, care adaposteste toata istoria Olandei si o parte din arta ei. Este vorba in special de picturile lui Rembrandt aici. Chiar au meritat cei 12 euro si cele 4 ore atat pentru valoarea capodoperelor expuse cat si pentru modul de prentare al acestora. Un alt loc special al Amsterdamului e Damul sau palatul regal. Aici se afla o mare piata unde se deschid principalul bulevard al orasului, principala strada comerciala si stradutele ce vin din Cartierul Rosu. Este ca un nucleu pentru turisti. Asa ca aici vor fi intotdeauna, diferiti artisti de strada care dau diverse reprezentatii: canta, picteaza, fac iluzionism, fac baloane de sapun sau pur si simplu vorbesc. Cartierul Rosu este o zona unde gasesti tot ce vrei in materie de placere carnala (:p) – partenere/i, jucarii sau idei. Lasand la o parte lucrurile ispititoare, in Amsterdam sa gasesc o multime de chestii mult mai inocente. De exemplu multe parcuri si spatii verzi. E ceva altfel fata de Romania, pentru ca poti sa te tolanesti, tavalesti sau sa faci picnic pe iarba. Sau poti s-o si fumezi, dar asta e partea a doua. Interesant ca idee e parcul natural Artis care inglobeaza o gradina zoo, un acvariu, un plantetariu, un muzeu de geologie si unul de stiinte al naturii intr-un parc splendid din punct de vedere arhitectural. Pretul e cam marisor – 18 euro – dar o zi intreaga nu te plictisesti in acest loc.
Oamenii. Olandezii sunt inalti, blonzi, destul de tacuti… Dar nu prea mai sunt asa de multi in zona centrala a Amsterdamului. Simplu sunt atat de multi turisti si imigranti… Dar spiritul olandez a ramas nediminuat. Totul e curat, pus la punct, iar mai nou si verde, in ideea de eco. Toata lumea merge pe bicicleta. Inainte sa plec am auzit si eu asta, dar nu am realizat pana n-am ajuns acolo. Uneori, devenea sacaitor pentru mine ca pieton sa fiu mereu cu ochii-n patru la biciclete si sa nu calc pe pistele lor. Si aveau tramvaie, multe tramvaie care…. Nu pot abtine sa nu revin la biciclete din nou. Chiar erau multe! Si masini nu prea erau, asa ca trebuia sa stai la semafor sa treaca bicletele. Spiritul olandez inseamna libertate si acum urmeaza bla-bla-ul cu liberatatea prostitutiei, a ierbii, a casatoriilor intre persoane de acelasi sex… Asta o stie toata lumea, insa mie mi s-au parut in felul lor destul de stricti, adica chiar se respecta legea in Olanda. In rest, nu pot pronunta daca erau o natie de oameni atat de primitori sau daca e vorba doar de cultura turismului. Poate ca sunt amandoua, dar mi s-a parut ceva nemaipomenit cand am intrebat o femeie cam de vreo 50 de ani cum se ajunge nu stiu unde, iar ea a raspuns ca nu stie, ca nu e din oras, dar s-a dus la niste oamnei de pe strada si i-a intrebat ea in olandeza, iar apoi a venit si ne-a spus.
Restaurante. Olanda e o tara scumpa si Amsterdamul mai ales. Si asta se reflecta si in preturile la mancare. Erau cam de 4 ori cele din Romania, deci cam cat era un produs la noi in lei, acolo era aceeasi sum dar in euro. Daca mai sus ziceam ca sunt enorm de multe hoteluri, restaurante sunt …… (nu-mi vine in cap niciun cuvant) de multe. Cu toate specificurile, dar, culmea, predomina detasat cele italiene. Asa ca idee, pizza era 14 euro, dar era facuta chiar de un italian, care dadea impresia ca nu stie nici olandeza, nici engleza. Poate era doar marketing, dar era buna. Globalizare este si-n Amsterdam asa ca gaseai la orice pas marile retele internationale de fast-food, care aveau preturi ”doar” duble fata de Romania. Un capitol interesant este cel al celebrelor coffe-shopuri care sunt atotprezente prin oras si care dau o aroma de iarba si cafea vietii in Amsterdam.
Si cam atat va spun despre Asterdam… La intoarcere a fost bine, am vazut Bucurestiul de sus pentru ca am fost nevoiti sa aterizam dinspre capatul esti al pistei de la Otopeni, iar vibratiile de la primele gropi de pe DN1, ne-au readus cu picioarele pe pamant chiar in Romania.
Aaaaaa…. Am uitat sa va raspund la intrebarile de la inceput pentru ca am aflat cu ochii si urechile mele toate raspunsurile: Vremea a fost senina si placuta – 20 grade. Oamenii sunt primitori si chiar te poti intelege cu ei. Case de toleranta sunt doar in Cartierul Rosu si am fost si eu toleranta cu prietenul meu si nu l-am pocnit peste ochi. Locurile pentru cei cu alta orientare sexuala sunt marcate si chiar nu e nicio problema. Totul este scris si in engleza, lumea stie engleza in general si, astfel, nu te poti rataci.

*articol inscris in concursul Motorola Fire

One Comment:

  1. Pingback: Castigatorii concursului Motorola Fire sunt: | Unde si Cum

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *