Sania

Revin povestile pe www.undesicum.ro

E jumatatea lunii decembrie si iarna e inca saraca in zapada. Asta inseamna ca doar muntele si imaginatia ne mai pot ajuta sa simtim bucuria jocurilor de sezon.

Sa optam pentru varianta deloc costisitoare, cea a imaginatiei si sa ne amintim ce frumoase erau momentele copilariei noastre cand alunecam cu sania, cand ni se aprindeau flacari pe obraz, cand sosetele inghetau si luau forma bocancilor. Pe-atunci sania avea viteza parca mai mare decat cea a timpului de azi si cu siguranta stia sa ocoleasca orice grija. Unde am pierdut oare sania? Intr-un balcon alaturi de alte sute de lucruri nefolositoare, intr-o magazie sau in garaj? De ce nu-si mai trag parintii copiii cu sania? Pentru ca nu mai e timp?

N-am crescut cu un cult al vacantelor de iarna. Nu obisnuiam sa merg cu familia in Austria sau cu saptamanile in hotelurile de la munte. Imi amintesc doar de tabere la Vantorul si de urcari “cu tanculetul” pe muntele Leaota. In rest, fugeam doar un week-end, uneori chiar si-o zi, cu masini din anii ’80, care fierbeau (la propriu!) de nerabdare sa urce in coasta, ca sa ne dam pe partiile din Sinaia sau Predeal. Uneori ne era mai usor, noua copiilor de la bloc, sa mergem 40-50 de minute, pe jos, tragand de sanii pe asfalt, pana la colinele de langa Manastirea Dealu, de langa Targoviste.  Niciodata n-am simtit ca e greu sa-mi urc sania pentru o noua coborare pentru ca efortul insemna joc si noi simteam ca ne-am nascut doar pentru a ne juca.

Daca timpul ar avea funie sau chiar sarma de rufe, asa cum avea sania din copilarie, l-as scutura si l-as rasturna! Sincer, tare as vrea sa vad si sa retraiesc momentele cand ma rostogoleam in zapada dupa o curba bursca si intentionata a bunicului. Din nefericire si peste oameni ninge si ei se topesc precum zapada.

Astazi  sunt la birou, iarna este trasa de par prin tunuri artificiale iar sanie nu gasesc decat pe google.  Singura panta pe care mai alunec este cea a amintirilor. Iata de ce nu visez la o escapada in agitata Valea a Prahovei ci la nametii de-acum 20 ani, de langa coltul blocului, aia din care mancam inconstient si pe care sania mea ii stia pe dinafara.

Tu, unde si cand te-a dat ultima data cu sania? Daca vrei sa ne spui o poveste de iarna scrie-ne la adresa de la contact

One Comment:

  1. Frumos ce scrii aici, vin sarbatorile si impreuna cu ele vin si nostalgiile. O imagine ce imi lipseste mie sunt derdelusile construite artificial cu ajutorul sticlelor de apa aduse pe ascuns din casa.Si erau mai amuzante ca orice joc pe calculator…Iti luai avant si alunecai in voie pe gheata formata cu sau fara sanie.Poate suna invechit ce zic aici, dar generatia noua(generatia fast food) nu mai cunoaste aceast distractie, pacat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *